Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava

Profesor:

UDUDEC Marius

Elev:

UNGUREANU Octavian-Paul

Prezentare

       Snookerul este un sport din categoria biliardului. Snookerul este foarte popular în țările vorbitoare de limba engleză (Regatul UnitIrlandaCanadaAustraliaIndia și Africa de Sud), un interes crescând manifestându-se și în Estul și Sud-estul Asiei. Jucătorii profesioniști pot acumula de-a lungul carierei câștiguri de zeci de milioane de lire sterline.

       Am ales această temă, deoarece sunt pasionat de acest sport, nu îl practic, deoarece necesita mult antrenament, dar joc ocazional biliard și urmăresc transmisiunile ce au legatură cu acest sport și sunt la curent cu evenimentele petrecute în lumea snooker-ului profesionist.

 

Scurt istoric

      Jocul de biliard datează din secolul XV, dar snookerul este o invenție recentă. În secolul XIX jocurile de biliard erau populare printre ofițerii armatei britanice, staționate în India, iar jucătorii obișnuiau să experimenteze diferitele tipuri ale jocului. Cea mai cunoscută poveste este aceea că la întalnirea ofițerilor în Jabalpur în 1874, sau 1875 colonelul Sir Neville Chamberlain a sugerat să se adauge bile colorate la jocurile de biliard. Cuvântul "snooker" însemna, în argoul armatei, militar în primul an (militar în termen). Acesta a fost folosit pentru a desemna începătorii care practicau acest joc, dar a ajuns să desemneze jocul insusi. Campionul britanic la biliard John Roberts a călătorit în India în 1885, unde s-a întâlnit cu Chamberlain, care i-a explicat noul joc, Roberts introducându-l ulterior în Anglia.

      Campionatul de snooker datează din 1916. În 1927, Joe Davis, de departe cel mai bun jucător al timpului, a ajutat la organizarea primului campionat mondial profesionist, al cărui premiu a fost de £6.10s (£6.50, aproximativ £200 astăzi). Apoi a câștigat toate campionatele mondiale până in 1946. Trofeul pe care el l-a donat acum mulți ani este și acum decernat campionului mondial.

      În 1976 snookerul a devenit sport profesionist. Clasamentele mondiale au fost introduse în 1977. Banii proveniți din acest joc și un nou tip de jucător, în persoana lui Steve Davis, tânăr, serios și dedicat, au ieșit la iveală. Primul break maxim de 147 într-un turneu televizat a fost reușit de Davis împotriva lui John Spencer în turneul Lada Classic, Oldham, în 1982. Primul break de 147 la Campionatul Mondial (Crucible, Sheffield) a fost reușit de canadianul Cliff Thorburn. Jucătorii de top au devenit milionari în lire sterline. A fost până și un cântec comic despre snooker în topurile pop: Snooker Loopy, de Chas & Dave.

      Vârful anilor de aur ai snookerului a fost poate Campionatul Mondial din 1985, când 18.5 milioane de oameni (o treime din populatia Regatului Unit) l-au urmarit pe BBC2, pe Dennis Taylor ridicând cupa după o întâlnire mamut împotriva lui Davis, care s-a încheiat cu introducerea ultimei bile, mult după miezul nopții.

      Snookerul rămâne foarte popular în Regatul Unit, numai fotbal-ul fiind mai urmărit la TV de către britanici.

 

Regulile jocului

 

Jocul propriu-zis

      Jocul se desfășoară între doi jucători, sau, uneori, între două echipe de câte doi jucători.

      Snookerul se joacă pe o masă dreptunghiulară, 3569 mm x 1778 mm, acoperită cu un postav special de biliard. Masa este prevăzută cu 6 buzunare, în cele patru colțuri și la mijlocul celor două laturi lungi.

      Pe masă sunt plasate, la începutul fiecărui joc, 22 bile, ca în figura alăturată. Există:

  • 15 bile roșii, valorând câte un punct fiecare,

  • 6 bile, numite bile colorate, astfel: o bilă galbenă, valorând 2 puncte, una verde (3 puncte), una maro (4 puncte), una albastră (5 puncte), una roz (6 puncte) și o bilă neagră (7 puncte).

  • o bilă albă.

      Jucătorii lovesc, pe rând, bila albă, cu ajutorul unui băț numit tac. Scopul jocului este introducerea bilelor roșii și a celor colorate în buzunare, conform cu regulile jocului, și obținerea unui punctaj mai mare decât cel obținut de adversar.

      La prima lovitură a jocului, precum și la prima lovitură la venirea la masă după o lovitură a adversarului, jucătorul trebuie să joace o bilă roșie (bila țintă este bila roșie). Dacă lovitura este corectă și introduce cel puțin o bilă roșie, la următoarea lovitură jucătorul trebuie să aleagă și să joace una dintre cele 6 bile colorate (bila țintă este aleasă de jucător dintre bilele colorate). Dacă și această lovitură este corectă și bila țintă este introdusă în buzunar, bila colorată este repusă pe masă, de către arbitru, pe poziția inițială, iar jucătorul continuă cu o lovitură la o bilă roșie, apoi o nouă bilă colorată, ș.a.m.d.La terminarea bilelor roșii de pe masa, se joacă bilele colorate în ordinea crescătoare a valorii.

 

Repoziționarea bilelor colorate

      Dacă o bilă colorată este introdusă în buzunar sau „sare” de pe masă (cu excepția cazului că este introdusă legal la finalul jocului, fiind bila colorată cea mai puțin valoroasă de pe masă), arbitrul o repoziționează înainte de următoarea lovitură. Bila este repoziționată:

  • de preferință, pe punctul ei (punctul ocupat în configurația inițială), fără a atinge vreo altă bilă de pe masă

  • dacă punctul este ocupat, se va repoziționa pe punctul de valoare maximă disponibil

  • dacă toate punctele sunt ocupate, se va repoziționa pe linia ce pleacă de la punctul bilei spre partea superioară a mesei (opusă D-ului), cât mai aproape de punctul ei, fără a atinge vreo altă bilă

  • dacă nu mai are loc până la manta superioară, bila se va poziționa cât mai aproape de punct pe linia spre manta inferioară a mesei.

      Dacă mai multe bile colorate trebuie repoziționate după o lovitură, ele vor fi repoziționate începând cu bila de valoare maximă.

Touching ball

      Dacă, după o lovitură, bila albă se oprește atingând o bilă ce poate fi bilă țintă la următoarea lovitură, arbitrul anunță touching ball. În acest caz, următoarea lovitură nu poate fi jucată spre acea bilă (ar fi lovitură condusă). În schimb, dacă bila aflată în contact cu bila albă este nominalizată ca bilă țintă (sau este obligatoriu bilă țintă), jucătorul poate să joace în așa fel încât să nu atingă nicio bilă cu bila albă - se consideră că deja a atins bila țintă.

 
 

Faulturi

Sunt sancționate ca fault următoarele situații:

  • bila albă nu lovește nicio bilă;

  • prima bilă atinsă de bila albă nu este o bilă țintă; în caz de prim contact simultan cu mai multe bile, este fault dacă una dintre bile nu este bilă țintă;

  • este introdusă (și) o altă bilă decât bila țintă;

  • contactul dintre vârful tacului și bila albă durează mai mult, timp în care bila albă își începe mișcarea sau lovește o altă bilă (lovitură împinsă)

  • bila albă sare peste o altă bilă, înainte de-a atinge bila țintă

  • o bilă „sare” de pe masă

  • bila albă este lovită de mai multe ori (înainte de oprirea tuturor bilelor și eventuala repoziționare, după lovitura precedentă);

  • bila albă este lovită cu altceva decât vârful tacului

  • jucătorul lovește cu tacul sau atinge o bilă roșie sau colorată

  • jucătorul execută o lovitură fără a avea cel puțin un picior pe podea

  • jucătorul utilizează bile din afara mesei în orice scop sau utilizează obiecte pentru a măsura spațiul dintre bilele de pe masă

  • În cazul unui fault, adversarul jucătorului ce a comis faultul primește un număr de puncte egal cu maximul dintre 4, valoarea bilei țintă și valorile bilelor implicate în fault. În cazul în care jucătorul trebuia să aleagă o bilă colorată și nu a nominalizat-o înainte de comiterea faultului, precum și în cazul în care utilizează o bilă din afara mesei sau un obiect pentru a măsura distanțe, penalizarea este de 7 puncte.

 

Scorul și încheierea jocul

La o lovitură legală, jucătorul primește un număr de puncte egal cu valoarea bilei (sau suma valorilor bilelor) introduse în buzunar.

Jocul se încheie, în mod normal, în următoarele situații:

  • dacă unul dintre jucători cedează jocul. Jocul poate fi cedat numai de jucătorul aflat la masă și numai dacă diferența de scor între jucători, în acel moment, este mai mare decât numărul maxim de puncte ce poate fi obținut, teoretic, din bilele aflate în acel moment pe masă (considerând că, după fiecare bilă roșie s-ar juca bila neagră și că nu s-ar produce faulturi).

  • dacă un jucător reușeste să trimită în buzunar toate bilele de pe masă

  • dacă unul dintre jucători este sancționat de trei ori consecutiv cu fault și ratare din aceeași poziție și având cel puțin o bilă jucabilă direct (fără a fi necesară o lovitură cu manta);

  • dacă unul dintre jucători trage de timp la efectuarea unei lovituri sau are conduită nesportivă, și continuă acest comportament după avertismentul din partea arbitrului.

Dacă jocul ajunge într-o poziție „blocată”, din care nu mai progresează, arbitrul poate decide refacerea poziției inițiale și rejucarea jocului de la scorul 0-0 și cu același jucător la deschidere.

 

Scorul și încheierea jocul

Jucători importanți

Kirk Stevens

Kirk Stevens

Joe Davis

Joe Davis

John Pulman

John Pulman

John Spencer

John Spencer

Alex 'Uraganul' Higgins

Alex 'Uraganul' Higgins

Dennis Taylor

Dennis Taylor

Ken Doherty

Ken Doherty

Cliff Thorburn

Cliff Thorburn

Steve Davis

Steve Davis

Paul Hunter

Paul Hunter

Ray Reardon

Ray Reardon

Stephen Hendry

Stephen Hendry

Jimmy White

Jimmy White

Peter Ebdon

Peter Ebdon

John Higgins

John Higgins

Mark Williams

Mark Williams

Ronnie O'Sullivan

Ronnie O'Sullivan

Neil Robertson

Neil Robertson

Judd Trump

Judd Trump

Ding Junhui

Ding Junhui

Mark Selby

Mark Selby

Shaun Murphy

Shaun Murphy

Marco Fu

Marco Fu

Stuard Bingham

Stuard Bingham

Mark Allen

Mark Allen

 

Principalele competiții

      Cel mai important eveniment din snookerul profesionist este Campionatul Mondial, organizat anual din 1927 (excepție făcând perioada 1958-1963). Turneul s-a desfășurat la Crucible Theatre din Sheffield (Anglia) din 1977.

      Grupa turneelor care vin imediat ca importanță sunt turneele cu puncte. Participanții la aceste turnee adună puncte în clasamentul mondial. O poziție în primele locuri asigură calificarea pentru turneul de anul viitor, invitații la turneele pe bază de invitație și un avantaj în tragerile la sorți de la turnee.

      A treia grupă ca importanță o reprezintă turneele pe bază de invitație, la care participă jucatorii clasați cel mai bine in clasamentul international. Cel mai important turneu din această categorie este Masters-ul.

 

Rezumat/Concluzie

      Așadar, Snooker-ul este un joc sportiv, variantă a biliardului apărut în India, ca modalitate de relaxare pentru soldații britanici (1870). Se joacă cu 15 bile roșii și șase de culori (valori) diferite. Jucătorii încearcă să introducă în cele șase buzunare ale mesei o bilă roșie urmată de una de altă culoare. „se referă la posibilitatea de a ascunde bila albă în spatele alteia pentru a-și pune în dificultate adversarul. În ultimii ani a căpătat o mare dezvoltare, organizându-se numeroase campionate și competiții.

      Snookerul implică mult antrenament și multă concentrare, fiind un sport în care jucătorul este supus mai mult unui efort mental, decât a unui efort fizic.

 
 

Webografie

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now